Înalta Curte, solicitată să clarifice, după cazurile profesorilor și medicilor, salariile magistraților

Speța vizează concret magistrații cu o vechime mai mare de 18 ani și grad profesional de curte de apel, în condițiile unor discrepanțe semnificative de remunerare cauzate de aplicarea neunitară a legislației. Pe tapet se află și integrarea unor sporuri în salariul de bază, fapt ce ar putea genera majorări substanțiale ale veniturilor.

Problema nu este singulară, ci se încadrează într-un tipar deja întâlnit în mediul bugetar, unde mai multe categorii – inclusiv profesorii și medicii – au semnalat, pe cale judecătorească, diferențe de tratament în materie de salarizare. De fiecare dată, ambiguitățile sau inconsistențele legislative au stat la originea litigiilor și, ulterior, a obligațiilor financiare suplimentare pentru stat.

În ceea ce îi privește pe magistrați, miza este cu atât mai ridicată cu cât hotărârea Înaltei Curți ar putea cristaliza un precedent important și ar putea deschide calea unor noi demersuri în instanță din partea altor categorii profesionale aflate în situații comparabile.

Astfel, chestiunea centrală devine dacă procentul de 2% – odată calificat drept element al indemnizației de încadrare – capătă caracterul unei componente structurale, cu aplicabilitate generală în interiorul aceleiași categorii profesionale, apt să justifice „egalizarea la nivel maxim”, sau rămâne un beneficiu individual și circumstanțial, nereplicabil în lipsa îndeplinirii criteriilor legate de o „funcție similară”.

Pe de o parte, dacă acest procent este interpretat ca parte integrantă a indemnizației de încadrare, cu stabilitate și aplicabilitate generală în cadrul aceleiași familii ocupaționale, atunci principiile nediscriminării și egalității (inclusiv prin mecanismul „egalizării la maxim” și ținând cont de hotărârile definitive) pot justifica extinderea dreptului și asupra reclamantei. Pe de altă parte, dacă se reține caracterul său individualizat sau strict dependent de destinatarii și contextul normei inițiale, atunci diferența de tratament nu poate fi calificată drept discriminatorie, iar pretențiile privind recalcularea și plata diferențelor salariale nu au temei juridic. De aici rezultă utilitatea și necesitatea unei dezlegări de principiu în procedura O.U.G. nr. 62/2024, pentru a fixa criteriile de (ne)replicabilitate a dreptului și limitele sale în timp.

Prin urmare, Curtea de Apel București va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile care să dea o rezolvare de principiu următoarelor chestiuni de drept:

1. Dacă, în lumina jurisprudenței Curții Constituționale și a dispozițiilor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, coroborate cu Protocolul nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului privind egalitatea de tratament și interzicerea discriminării în materie de remunerare, textele de lege pot fi interpretate în sensul că permit acordarea diferențiată a unor drepturi salariale în cadrul aceleiași categorii profesionale atunci când criteriul diferențierii constă exclusiv în vocația încadrării formale într-o anumită funcție, în absența unor diferențe obiective și rezonabile privind funcția similară, gradul profesional și vechimea.
2. Dacă, în interpretarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13/2023, potrivit căreia dreptul prevăzut de Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare, acest drept trebuie considerat un element al indemnizației de încadrare, susceptibil de a intra în mecanismul de egalizare pentru situații comparabile, sau un beneficiu salarial individualizat, exclus de la analiza comparativă a egalității de tratament.

Reamintim că procurorii care au activat la fosta Secție Specială (SIIJ) în perioada octombrie 2018 – martie 2022 au beneficiat de un spor sau o diurnă de 2%. Ulterior, judecătorii care soluționau dosarele SIIJ s-au considerat discriminați și au cerut același spor, invocând faptul că îndeplineau condițiile de a activa la SIIJ – respectiv vechime de 18 ani și grad de curte de apel. Acest lucru s-a și întâmplat prin Decizia nr. 13/2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Atunci însă, sporul SIIJ s-a acordat doar pentru perioada în care a existat Secția Specială și pentru magistrații care îndeplineau condițiile respective.

„De plata drepturilor beneficiază judecătorii care în perioada de referință se încadrează în situația juridică reglementată de lege în baza documentelor justificative și a verificărilor administrative efectuate de structurile competente, în conformitate cu dezlegările obligatorii stabilite prin Decizia nr. 13/2013, prin reflectarea acestora în indemnizația de încadrare a judecătorilor”, se arată în ordinul semnat de Lia Savonea. Prin această formulă, sporul SIIJ este inclus în salariile judecătorilor care, pe vremea fostei Secții Speciale, îndeplineau condițiile de vechime pentru a activa la SIIJ.

Așadar, aceste drepturi au fost prevăzute de legiuitor, care însă a stabilit acordarea lor în mod discriminatoriu, numai pentru o parte dintre magistrați, și nu pentru toți cei care îndeplineau aceleași condiții, încălcându-se astfel norme din jurisprudența CJUE și prevederi exprese din CEDO.

De fapt, toate litigiile din justiție privind salarizările pornesc de la aceste lacune grave de reglementare, în baza cărora diferitele categorii profesionale își obțin drepturile în instanțe, pe temeiul deciziilor CCR. Dacă legiuitorul nu ar adopta reglementări de slabă calitate, nu s-ar ajunge la asemenea situații. Pentru toate categoriile profesionale, o reglementare defectuoasă generează cheltuieli bugetare mari, deoarece, chiar dacă drepturile sunt acordate retroactiv și, la momentul plății, sunt devalorizate, se aplică o serie întreagă de penalități.

Citește pe Antena3.ro

Surse: Ce a plănuit PSD să facă, după votul anti-Bolojan: „Fritz și Kelemen se vor suci. Nu e exclus guvern PSD-UDMR-USR”